miercuri, 26 septembrie 2012

CAPELA-MEMORIALUL VICITMELOR COMUNISMULUI

Vara aceasta am fost prin tara. Am dorit foarte mult, sa-mi vizitez bunicii. Sighetu Marmatiei... In urma cu 3 ani, am vizitat Inchisoarea Sighet si Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, insa si azi am simtit aceeasi durere. O tristete coplesitoare... Dupa ce faci turul muzeului, simti nevoia sa te asezi si sa te gandesti, la fericirea de care ai parte si nu o pretuiesti indeajuns. În 1996 a fost organizat un concurs de arhitectură (au participat mai mult de 50 de arhitecţi din toate generaţiile) pentru realizarea singurei construcţii noi adăugate vechii clădiri a închisorii într-una din curţile interioare. Tema: o frază care poate fi citită în toate memoriile de detenţie: "N-aş fi rezistat dacă nu credeam în Dumnezeu". Capela , precum si amenajarea perimetrala este proiectata de arhitectul Radu Mihailescu...
"dar linistea, te facea sa simti cu ei, si sa-i iubesti..."
"beton si piatra.... si ganduri departe, peste ani... la cei ce au suferit o data aici..."
"si cerul era piatra, si aerul era greu, si totul striga moarte... doar Dumnezeu mai daruia farama de viata..."
"tacere, si cade picatura rece... in acelasi loc, cu aceeasi cadenta, si ecoul ei imi sapa timpanul... nu vreau sa te mai simt, duhoare rece a mortii..."
"printre zabrele, zaream rareori cerul... aceea era cu adevarat viata pentru noi..."
"nu mai stiam de zile si de nopti... prea multa singuratate... stiam doar de neant..."
"lumini mici, in intuneric... raceala si umezeala... ei nu aveau lumini...doar piatra si intunericul... "
".. si zidurile-mi sapa-n carne, si pietrele ma ranesc, reci si fara mila...
VERSURI DIN INCHISOARE- ANONIM "E toamna, si e noapte, si ploaie,/ A curs in curte cerul, poloboc./ Prin mari baltoace, detinutii, droaie,/ Desfac bocelele ca la talcioc./ Un temnicer, cu matele pestrite,/ Se leagana pe langa osanditi/ Si grohaie obezul cu petlite:/ "Catati-i bine, c-astia is banditi!"/ Si rand pe rand, trosnesc din cusaturi/ Camasi si uniforme invechite,/ Ce cad apoi, in zloata si laturi,/ Ca niste soimi cu aripi jumulite./ Si-n timp ce rup, ca asta-i scopul lor,/ Mai zice unu-o vorba cu piper:/ "Ce-ai fost tu, mai banditule?" "Maior"./ "Dar tu?", "Episcop". "Si-al'lalt?" "Inginer"./ Ramasi in pielea goala, cum e "bine"./ Un dans grotesc, cu surle se porneste./ "Mai sus piciorul!... Lasa-te pe vine!.../ Arata ce-ai in gura si-ntre deste!.../ Se rasucesc pe un calcai, usor,/ Ca si marionetele pe ata./ Episcopul, pe semne-ncepator,/ Cazu in fund, ca un boboc de rata.../" ...Apoi, cand scotocite fura toate/ -Cascata zic, si cuta cea din urma-/ Manati cu pumni, cu cizme si cu boate,/ Spre poarta neagra se-mbulzesc in turma./ Iar de la subsoara care strange/ Legaturici cu boarfe ude leoarca,/ Pe trupuri goale, lacrimi grele parca,/ De umilinta curg, si stropi de sange./ Si inghitit de gura grea de iad,/ Sfasietor, un urlet se ridica,/ In tobele ciomegelor ce cad/ Si-un glas tipand:"Omaoaraaa-i Ivanica!"/