Reabilitare şi conversie clădire existentă în lăcaş de cult

AUTOR: Arh.Vlad Sebastian Rusu

Localitatea Ocna Mureş trece printr-un proces de reciclare a zonelor şi infrastructurii industriale, în urma încetării activităţilor acestora. Este şi cazul unei foste unităţi industriale de panificaţie, construită în anii 60, ce a fost cumpărată de comunitatea penticostală cu scopul reconversiei ei în lăcaş de cult. Intervenţia trebuie să păstreze cât mai mult din infrastructura existentă, iar adaptările la noua funcţiune să utilizeze mijloace simple şi necostisitoare. Noua biserica foloseşte structura existentă, îndepărtând închiderile perimetrale şi compartimentările interioare, propunând un volum compact, sobru şi minimalist.

COLABORATORI: Echipa de proiectare: arh. Ilinca Marcu Vizualizare: stud. arh. Horea Racasan Structura: ing. Ovidiu Rusu (SC. Asiza SRL.) Instalaţii: ing. Mihai Rotaru BENEFICIAR: Comunitatea Penticostală din Ocna Mureş

Sursa: www.bnab.ro/2012/proiecte/10/172/

In drum spre celebrul cimitir Vesel de la Sapanta, la iesirea din Sighetu Marmatiei, strajuit de Tisa si Ucraina, se aseaza linistit la margine de drum, intr-un loc simplu, in stanga, Cimitirul Saracilor. Un loc neinsemnat pana acum. Un loc fara un trecut clar, un loc bantuit de necunoscut. Aici erau candva ingropati, oameni de valoare, sau simpli cetateni, victime ale cruzimii, din inchisoarea Sighetu Marmatiei. Ingropati noaptea, fara cruci, pe ascuns, aici zac sute de trupuri fara nume, insa vii in amintirea celor dragi... Cand treci linistit pe sosea, vazandu-ti de drumul tau, iti atrage atentia singuratecul monument care marcheaza si completeaza astazi ansamblul, clopotnita. Doi pereti albi, imaculati, perpendiculari, fara sa se intersecteze totusi, decupati la partea superioara, legati de o platforma, de unde se poate privi, intreg spatiul sacru. In jurul crucilor, imprastiate aleatoriu, putine si asa, ale unor oameni fara posibilitati(erau ingropati in ultimul timp, cei care nu aveau posibilitati), creste verde si frumos din gard viu, conturul tarii. Privita de sus, de pe platforma, tara, simti ca te cheama sa o imbratisezi, sa o plangi si sa o iubesti. Cloputul bate, la fiecare ceas, rasunand mai puternic in linistita intindere... Si tu treci mai departe...

Arhitect Ştefan Radocea http://www.bnab.ro/2012/proiecte/2/133/

CAPELA-MEMORIALUL VICITMELOR COMUNISMULUI

Vara aceasta am fost prin tara. Am dorit foarte mult, sa-mi vizitez bunicii. Sighetu Marmatiei... In urma cu 3 ani, am vizitat Inchisoarea Sighet si Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, insa si azi am simtit aceeasi durere. O tristete coplesitoare... Dupa ce faci turul muzeului, simti nevoia sa te asezi si sa te gandesti, la fericirea de care ai parte si nu o pretuiesti indeajuns. În 1996 a fost organizat un concurs de arhitectură (au participat mai mult de 50 de arhitecţi din toate generaţiile) pentru realizarea singurei construcţii noi adăugate vechii clădiri a închisorii într-una din curţile interioare. Tema: o frază care poate fi citită în toate memoriile de detenţie: "N-aş fi rezistat dacă nu credeam în Dumnezeu". Capela , precum si amenajarea perimetrala este proiectata de arhitectul Radu Mihailescu...

"dar linistea, te facea sa simti cu ei, si sa-i iubesti..."

"beton si piatra.... si ganduri departe, peste ani... la cei ce au suferit o data aici..."

"si cerul era piatra, si aerul era greu, si totul striga moarte... doar Dumnezeu mai daruia farama de viata..."

"tacere, si cade picatura rece... in acelasi loc, cu aceeasi cadenta, si ecoul ei imi sapa timpanul... nu vreau sa te mai simt, duhoare rece a mortii..."

"printre zabrele, zaream rareori cerul... aceea era cu adevarat viata pentru noi..."

"nu mai stiam de zile si de nopti... prea multa singuratate... stiam doar de neant..."

"lumini mici, in intuneric... raceala si umezeala... ei nu aveau lumini...doar piatra si intunericul... "

".. si zidurile-mi sapa-n carne, si pietrele ma ranesc, reci si fara mila...

VERSURI DIN INCHISOARE- ANONIM "E toamna, si e noapte, si ploaie,/ A curs in curte cerul, poloboc./ Prin mari baltoace, detinutii, droaie,/ Desfac bocelele ca la talcioc./ Un temnicer, cu matele pestrite,/ Se leagana pe langa osanditi/ Si grohaie obezul cu petlite:/ "Catati-i bine, c-astia is banditi!"/ Si rand pe rand, trosnesc din cusaturi/ Camasi si uniforme invechite,/ Ce cad apoi, in zloata si laturi,/ Ca niste soimi cu aripi jumulite./ Si-n timp ce rup, ca asta-i scopul lor,/ Mai zice unu-o vorba cu piper:/ "Ce-ai fost tu, mai banditule?" "Maior"./ "Dar tu?", "Episcop". "Si-al'lalt?" "Inginer"./ Ramasi in pielea goala, cum e "bine"./ Un dans grotesc, cu surle se porneste./ "Mai sus piciorul!... Lasa-te pe vine!.../ Arata ce-ai in gura si-ntre deste!.../ Se rasucesc pe un calcai, usor,/ Ca si marionetele pe ata./ Episcopul, pe semne-ncepator,/ Cazu in fund, ca un boboc de rata.../" ...Apoi, cand scotocite fura toate/ -Cascata zic, si cuta cea din urma-/ Manati cu pumni, cu cizme si cu boate,/ Spre poarta neagra se-mbulzesc in turma./ Iar de la subsoara care strange/ Legaturici cu boarfe ude leoarca,/ Pe trupuri goale, lacrimi grele parca,/ De umilinta curg, si stropi de sange./ Si inghitit de gura grea de iad,/ Sfasietor, un urlet se ridica,/ In tobele ciomegelor ce cad/ Si-un glas tipand:"Omaoaraaa-i Ivanica!"/